nu e femeie din carne și oase,
e o rană care respiră,
țesătură de trupuri rupte
ce refuză să moară.

Zenobia —
față cioplită-n piatră.
palma ta apasă cerul.

în ochii tăi
rădăcinile își caută țărușul.
lutul îți repetă numele.

drumul mătăsii —
se despică în tine.

Damasc

nu mai e sete —
ci o arsură
care mușcă din mine
până la os.​​​​​​​​​​​​​​​​