NU-MĂ-UITA (Myosotis alpestris)

Planta, cum se ştie bine,
Creşte-n zonele alpine;
Sunt şi cultivaruri care
Cresc oriunde este soare.

Plantă extraordinară,
E a munţilor comoară,
Cu flori mici, hermafrodite ,
Ce sunt îndumnezeite.

Chiar pe munţi înalţi, "ştrengara"
Înfloreşte toată vara,
Iar în parcuri, la câmpie,
Mai mult ca-n sălbăticie.

Florile-s dispuse-n cime ,
Sunt superbe, sunt sublime
Şi au câte cinci petale,
Cercuri galbene centrale.

Floarea-i o minunăţie,
Pentru ochi o bucurie,
De-un albastru azuriu,
Cum e cerul albăstriu.

Ca excepţii, se-ntâlnesc,
Şi flori roz, şi alb ceresc,
Şi, cum spune un poet,
Chiar albatru violet.

Floarea-i simbolul iubirii,
Dar şi cel al amintirii,
Cel al dragostei eterne,
Ce nu piere, nu se cerne.

Simbol al fidelităţii
Şi al sensibilităţii,
E cântată de poeţi,
N-o uitaţi de o vedeţi.

(George Budoi, Elogii florilor, 22.06.2025; Poezie.ro).