Pletele tale de gând
cad peste umerii
cu poveri de-ntrebare,
zaci în pielea mirării,
încrustată de stele căzute
din cele două adâncimi ale sferei...

Când îți trec mâna prin părul acela
simt nașterea umbrei,
îmi încolțește în piept
sâmburele de aer al tainei,
ridic întrebarea
până la grumazul divinității,
Dumnezeu mă vinde
tăcerii