Cafeaua neagră, aburindă
Sta pe măsuță din pridvor,
O rază caldă, jucăușă
Dansesză-n abur, visător.

Un vânt ușor mișcă perdeaua,
Iar liniștea e un decor,
Gânduri se plimbă încet, agale,
Prin sufletul meu călător.

Din cești se sorb tăceri cuminți,
În colțul serii care vine,
Și parcă toate cele sfinte
Se aștern în ceașca cu destine.

Rămân cu mine, fără grabă,
Cu gust de timp și gând curat,
Cafeaua tace... iar din ceașcă
Se-nalță un vis necompletat.