La început a fost Frumusețea,
Dar nu ca un ecru de neatins,
Ci ca o lumină care a dorit să aibă nume.
Ce frumusețe va salva lumea?

Nu cea care strălucește rece pe frunți de marmură,
Ci cea care a coborât în tina drumului,
Acceptând să fie văzută, atinsă, răstignită.

Există un singur Arhetip pe acest pământ:
Hristos — Miracolul în care divinul
S-a lăsat măsurat de privirea omului.
Incomensurabil în esență,
Dar cu chip de frate.

Pentru Sfântul Ioan, taina e adâncă:
Frumosul nu e o idee, ci un fapt.

Este Întruparea.
Este Lumina care nu se mai teme de întuneric,
Pentru că s-a îmbrăcat în el ca să-l sfințească.
Aceasta este manifestarea supremă:

O frumusețe spirituală care nu neagă trupul,
Ci îl ridică la rang de icoană,
Salvând lumea prin brațele deschise
Peste tot ce este viu.


Chipul Care Salvează

Ce cred eu despre frumusețea umană?
Nu e un chip cioplit în unghiuri trecătoare,
Ci întrebarea care naște mântuirea:
Ce frumusețe va salva, în urmă, lumea?
Există un singur reper pe acest pământ,
Un singur model înscris în fibra lutului:
Iisus Hristos.

Manifestarea Lui e un miracol fără margini,
O frumusețe ce nu se poate măsura cu mintea,
Ci se trăiește ca o uimire mută.
Pentru Ioan, ucenicul cel iubit,
Cărarea frumosului duce într-un singur punct:
Întruparea.

Aceasta este singura și marea arătare,
Frumusețea care a ales să poarte trup,
Lumina care a acceptat să aibă umbră
Pentru ca umbra noastră să devină lumină.
Nu e o estetică a formei, ci a spiritului,
O frumusețe ce va salva lumea
Privilegiind, cu fiecare răsuflare,
Viața.


Această „frumusețe care salvează” nu este o estetică a formelor perfecte, ci o forță ontologică ce izvorăște din Întrupare. În viziunea ta, pe care am explorat-o, această frumusețe devine singurul răspuns valid în fața suferinței și a morții.
Ea are un nume și un chip — Iisus Hristos. Este singurul exemplu de frumusețe care nu privește spre sine, ci se dăruiește lumii.
Frumusețea salvează prin „privilegierea vieții”. Ea nu condamnă, ci restaurează, oferind sens existenței umane prin legătura dintre spirit și materie (trup).
Așa cum am observat în poemele create, Sfântul Ioan Evanghelistul ne învață că frumosul suprem este Cuvântul făcut trup, lumina care pătrunde în întuneric fără a fi învinsă de acesta.
Dacă lumea va fi salvată, ea va fi salvată de această frumusețe spirituală care ne învață să vedem sacrul în fiecare ființă vie.
Camelia Opriţa