Ce dulci sunt anii mei prin alte vremuri
răpiți de-un timp haotic și bizar,
aș vrea să-i strâng la piept dar mi se pare,
că tivul clipei se descoase iar;
și-ntrezărind o undă de-amintire,
să pot să fug, un fulger nu mă lasă,
mă mulțumesc doar cu ce sunt, și zac
cu gândul dus mereu la mama-acasă.