eu sunt prietenul tău

mi-am închis liniștea unde oamenii nu au rămas întregi
iar tăcerea mi-o măsoara insectele ca pe un doliu început
în nesfârșirea trotuarului
acolo
picioarele mele se chinuiau să urce cuminți

m-ai întrebat ce ai pierdut din viața mea
și eu ți-am vorbit despre tremurul în pantofii mei de orășean
dorința de a nu mă vindeca niciodată de versuri
...........................................
asta sunt eu: zilnicăriile tale

aș vrea
să-mi donez inima unui spital fără uși
să-mi scrie cu majuscule în foaia de observație
viu imediat