Cobor încet, purtat de-o frunză,
Într-o duioasă amintire,
Spre locul unde…ca o muză,
M-ai fermecat cu o privire.

P.S.
Privirea ta, dulce-albastră,
Ca floarea de…”nu mă uita”
Se ofilește într-o glastră,
În farul alb – la marea ta.