|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Mama casă Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 1312
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-11-08 | |
Singurătatea geme la fereastră
Rugina o cuprinde cu încetul Se pribegesc și florile din glastră Când se prevale-n vise reci, poetul. O lacrimă pustie din rugină Pornește cald să mângâie sonetul, Amar obol adus spre o regină Ce-adastă să înceapă menuetul. Pana de-argint rămâne tot sihastră Pe masa albă plină de sonete... Ce neagră-i noaptea ta albastră, Tânăr cărunt! speranțe și regrete Se împletesc în foi și după moarte Singurătatea ta lasă o carte.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate