Cu tâmpla-n palmă sprijinită
Privesc prin flăcăruia pală
Sculptată-n lacrima de ceară
Către fereastra amorțită

Stau țintuit în acel loc
De-o fascinație ciudată
Tresar ca-n somn, aud deodata
În geam un ireal cioc...cioc

Mă trec armate de fiori
Nu-mi vine glas ca să răspund
Și nici putere să m-ascund
"O mai fi mult până in zori?"

Cine o fi-n puterea nopții
Să bată-n geamul casei mele
Strigoi or fi sau poate iele
Ce au trecut de scutul porții?

Și iar "cioc, cioc", pe-un straniu timbru
Un glas s-aude-n noapte-afară
Se zbate flacăra de ceară...
"Deschide ușa, vreau să intru!"