Mi-aduc aminte:
Cad frunze și înfloresc
muguri pe ramuri
solitare, solitare, solitare.

Renasc primăveri
și câmpiile
se înverzesc
ca mătasa broaștei verzi,
verzi, verzi.

Mi-aduc aminte:
Clipă de clipă,
secundă secată
de lipsa timpului efemer

și răstimpul paradisului
e atât de vag,
atât de solitar în el,
în el, în el...

Mi-aduc aminte:
Plecăciuni înaintea
mormântului tău
și decăderi estompate

în drumul cugetului tău.
Tu și tu și tu și tu,
o rămâi, rămâi, rămâi...

Mi-aduc aminte:
Plecat acum, acum, acum
în zarea fără orizont
și tu și eu și eu și tu

în zare ne vom duce
mai mereu, mereu, mereu...
Plec plângând, plângând,
plângând!...

Mi-aduc aminte:
aminte, aminte, aminte
ca "a minte" nu e
adevar, adevar, adevar...

Cerșind în lacrimi, adevar
și nu minciună,
atât,
mi-aduc aminte!...

aminte,
aminte,
aminte...