Mă lăsam furat de legănarea melodiilor
și-mi lăsam ființa vibrând în leagănul
arcușurilor de vioară care mi se plimbau
prin nervi. Nu mă satur privind costumele,
decorurile, personajele, copacii pictați
care tremurau în această vreme plumburie.

Degetele îmi sunt reci, învinețite de frig...
Sunt altern al pesimismului, al singurătății,
al formelor de relief din afara sufletului meu.
Mă pierd în fiecare cuvânt scris, în fiecare
silabă, sunet, vocală... Trăiesc în poezia
unei inimi frânte, unui glas pierdut în noapte.