Oamenii sunt o adunătură de ființe
meschine, mizerabile, mărunte la suflet,
corupte, limitate, extrem de egoiste,
dezgustătoare și certărețe...

Dumnezeu ar trebui să fie cuprins de
greață. Dar în această progenitură divină
există o fărâmă de compasiune, o cale
dreaptă, un microb de adevăr...

Oricât de josnic ar fi, omul posedă
în sine un gram de divinitate. Nu-s
vorbe în vânt acelea care afirmă că
omul este alcătuit dupa chipul și
asemănarea lui Dumnezeu.

Chiar și în cei mai nevrednici dintre
noi există ceva ce merită păstrat, iar
din acest ceva se poate făuri un
om nou, un duh curat, limpede ca un strop
de lacrimă, ca un râu de munte liniștitor.

Cel care ne-a oferit această șansă
de schimbare, de viață, de a ne salva
sufletele știe adevărul...

Încert-am să-mi schimb mizantropia
dar rezultatul meu este corupt, imoral...
De-aș avea alt suflet. Un suflet
mai zadarnic!