Pe trepte parca am auzit cum ai venit,
Dar usa camerei tot nu s-a deschis,
Cu lumina aprinsa din nou am adormit
Asteptandu-ti nepasarea in ceasuri de iad incins.

Ma insel cautand evadarea...o ironie,
Sa scap da acest gust amar...o agonie,
Inima-mi la hingheri ieftin o pun la vanzare,
Sa uit de aceste amintiri de o mie de ori reciclate.