Urlu dupa libertate
ca un lup la luna,
rupta de realitate,
inchisa-n cusca cea nebuna.

Alunec iar catre abis,
cazand sistematic,
incet, in peristaltism,
incet, singuratic.

Dar va veni iarasi o zi
mai buna decat toate,
cand viata iar va tresari,
unduind in soapte.

Si vom trai cu toti-n vis,
vom merge mai departe,
creionand un paradis
al vietii dupa moarte.