Ai fost ca o durere fara nume,
un cuvant care nu se lasa spus,
o liniste inegala
ca un rau fara maluri.
Te-am simtit acut,
rascolita de remuscari si revolte,
te-am cladit din mine,
pentru mine,
in mine,
asa, caramida cu caramida,
iluzie cu iluzie.
Nu stiu daca simteai
cum te nasti nou
pentru mine
dar, recunoaste macar
ca percepeai diferenta.
Era ca si cand
tacerea din tine
s-ar fi revarsat in lume:
te regaseai oglindit
in toate lucrurile mele.