trupu-mi exstins de durere către Tine
reflexele păgâne mi le ard cu umilință
ninge sălbatic peste a mea vară
înfloresc laconic sincere regrete
Doamne pentru ce timpul mă condamnă?
o fi el vreo nouă divinitate.......
te-ai supărat pe noi atât de tare?
Întoarceți fața către a mea căință
ajutor îți cer din gândul meu de biruință
barbare trăiri trag de-a mea dorința....
valuri agonice îmi naufragiază
corabia numită....eu.......
strigăte de sinceră căință...:
am dat crezare unui timp ateu
ce m-a construit păcătos mereu
dar mi-am ridicat durerea sus
aproape de iertătorul Iisus
îmi tremurau anii pe colț de ochi
și simțurile îmi strigau Mori....
nu le-am dat ascultare doar pentru....
doar pentru că știu TU ești a mea vindecare
de azi și până-n vecie sunt limpede o Resemnare...