Eu iubesc cuvântul
ca poezie,
ca sentiment,
ca teatru de nuduri pe apăsarea luminii
cea grea, de e grea,
și cea 'naltă, desigur.
Ca aventură de gâscă, nicidecum.
Ca balast adulmecând echilibrul
între o nacelă de verbe și snobul a fi,
nicidecum.
Și îl dedic cui știe să-l citească,
de-i posibil ca cineva să îl vrea,
de-ar fi posibil aceasta.
Ție, neîncrâncenată
și vătămată de-nsemnele culorii,
lalea.
Însăși stupoarea
se-ntrece-n mirare
cu inima mea -
semn de secundă,
bătaie de stea -
cum o floare de cireș
față de ramul ce-a nins-o.