Era un viscol nebun pe litoral
Înghețase si
Sufletul
În mine.
Cineva te reținea.
Dar cine...
Si viscolul nu-nțelgea
Că ne-ntâlnisem de ieri
Şi că me-ai zis atunci la
Despărțire.
Aşteaptă-mă.
Vin neapărat...
Şi ai zâmbit.
Şi mie-mi păruse
Zâmbetul tău un pic
Şiret...
Dar am zis atunci
Poate domnişoara
Nu ştie că sunt un om
Serios...
Şi iată o Oră!!!
Aştept...
Ei şi ce dacă aştept
Dar
Zâmbetul tău şiret...
Iată şi a doua oră pleacă
Valurile Mării
În lacrimi se-neacă.
Şi eu aştept cu fața
Posacă...
Şi nu-mi vine-a crede
Că-ai fost atât de
Şireată...
Ai zis atunci-
Bine...Bine...
Dar
Acum...
Pleacă...