ploua cu negru
din cerul meu de… vreme
peste inima plecată la reșapat
într-o primăvară
aninat într-o scară pierdută
mi-am înlănțuit privirea
cu strigăt de lac ce părea că seacă
de ochii tăi
mi-am prins albul din suflet
de roșul buzelor fierbinți
într-un mărțișor ce durează
la pieptul tău
nufăr te oglindești în irisul meu
brodat în alb și roșu
simbol cu preludiu etern
martie, aprilie…
și
iar martie