pe Liniski praspect trec femei și parade
de trupe militare
prin geam doar priviri
înălțând trotuarul
cu cioburile nemăturate

în casa unde îmi țin sângele și prietenii
ea nu intră niciodată
deși are obraji pe care curg lacrimi

în drumul meu de întoarcere am poposit
în palma sa
în timp ce ningea peste mine
adulmecându-mă un cal rusesc
ce și-a pierdut călărețul în luptă

azi
mort deja
am aprins un băț de chibrit
în memoria ei
și am privit în urma mea
până mi-am ars degetul arătător