Abur umed mă-nmuia
cu durere de nuia.
Am vrut să mă poarte
prin zile-nnoptate,
dar vânt ușurel
mă duce ca mișel
în Eden.
Acolo m-ardea
durerea și setea
că nu am trecut
prin iadul cerut
de mine cu tine.
Ce viață mă ține?
Sunt Eu, între rai și iad,
Și ard.