Doi frumoși și tineri soți,
Luați acum vreo 5 decenii,
Își doreau cu nerăbdare
Să nu meargă la culcare.

El era un pic sfios,
Ea uitase procedeul,
Și vorbeau în pat, duios,
Cum să-apară curcubeul.

El îi spune, timorat:
„Draga mea, parol, aș vrea
Să mă simt din nou bărbat,
Să fiu iar pe barba mea,
Fără alte ajutoare
Ori ceva de ridicare.”

Ea, oftând, lui îi răspunde:
„Ohh, iubitul meu, fost leu,
Și eu îmi doresc fierbinte
Să-ți ofer «pistilul» meu,
Însă chiar am și uitat
De când s-a pietrificat.”