Mama cloșcă
E fudulă
Că are zece pui
Galbeni ca niște gutui.

Dimineața când e rouă
Îi duce cloncănind
În grădină la scurmat
Să găsească de mâncat.

Când s-au văzut liberi,
Au fugit care încotro
Să-și găsească fiecare
De mâncare.

Doi au găsit o râmă
Ce din capete o trag
Râma s-a tot subțiat
Până unul a cedat.

Acum triumfător
A înghițit-o repejor
Nu cumva alt puișor
Să o ia din ciocușor.

Printre ceapă și ridichi
Ei aleargă fericiți
Cloșca de găsește ceva
Îi cheamă iute să le-o dea.

După ce s-au săturat
De mâncat și alergat
Aripa mamei e primitoare
Și îi apără de soare.

De obosiți ce sunt
Îndată au adormit
Cloșca mamă stă ghemuită
Și eu tare fericită.

Puișorii sunt sătui
Că au burticica plină
Ei când se vor trezi
Din nou se vor repezi.

Gradina toată e a lor
Vor scurma de zor
Până se vor mări
Și mame vor fi.