pasional ca soarele este sufletul meu,
dar nu pot răpune a lumii virulență,
mai pun un zâmbet pe-al zilei imprimeu,
lucrând cu iubirea s-o duc la excelență.

în nopți când coșmarul răsare din tenebre,
când Luna doarme în baldachin de stele,
sufletul simte imită universale febre,
fluviu de emoții cu buchet de imortele.

m-aș vrea regina nopții cu sceptru de argint,
să împart vise după legi ancestrale,
năpăstuiții sorții cumva să ii alint,
să convertesc păgânii în sfinte catedrale.

eu nu îmi las iubirea năpădită de scaieți
e o Cale Lactee cu sanguine peceți. appasionata