Întâlnirea cu Dumnezeu apare
Pretutindeni și oriunde.
Ca timp și ca spațiu.

Este un strigăt, o chemare
Adresată fiecăruia dintre noi.
O înfiorătoare, unică stare în doi.

Umbră căreia, fără lumină,
Îi este teamă să se scufunde
În aprinderea din care își crește
Înfăptuirea sinelui de niciunde.

Lumină care își imaginează
Că în întuneric totul se întoarce
Din răsărit spre a curge prin toate.

Un fitil de lumânare stinsă
Ce amintește de arderea în care
Flăcări purta ca pe raze din Soare.