Ce simplu ar fi să fie simplu;
Să fie plin, fără să-l umplu;
Să fie mult puținul meu,
Și azi, și mâine, tot mereu;

Îndeajuns aș vrea să-mi fiu,
Să fug de tot ce e pustiu,
Și, când m-aștern, s-adorm de-aici,
Să-mi fie locul licurici;

Și prin miresme să mă simt,
Bogat destul, bogat puțin,
Și din lumină străbătută,
Să fiu o umbră nevăzută;

Și să-mi rămână până mâine,
Un roșu mac, drept amintire,
C-am fost aici ca să mă umplu
De mult puțin și-un pic de simplu.