Tu ești cea mai dulce bucată de carne
Pe care nu îmi doresc să o mănânc,
Pentru că îmi place să o simt,
Să o miros și să o strâng
Între degete ca pe o floare.

Tu ești visul meu cel mai frumos
Pe care îmi place să îl trăiesc.
Un melc care prin tulpini
Coboară în rădăcini ce îl cresc.

Tu îmi ești firul de iarbă la umbra
Căruia mă așez ca înaintea icoanei,
Nu pentru a mă ruga, ci să mă bucur
Că pot privi, în făptura ta, chipul
Pe care mi l-am închipuit
Că mi se va naște din carne.