Ca să scap de zarva oamenilor
și de scheunatul poftelor de tot felul
sau de balele râsului prostesc
mă retrag într-un colț al lacului
și stau la sfat cu Dumnezeu.
Îl rog să toarne peste talazurile sufletului,
uleiul liniștii de dinaintea izgonirii din Rai.
Adevărul este că mai mult eu vorbesc,
dar apoi mă simt mai liniștit
în înfruntarea cu viața,
cu soarta de parcă m-ar fi ajutat cineva.
Mi se pare că bănui unde se ascunde
urma ștearsă a cărării
spre Adevăr, Bine și Frumos.