Așează-mă
literă cu literă,
pauză cu pauză,
pe covorul de plumb
și scrijelește-mă cu inima ta,
scrie-mă pe dinăuntru
și pe dinafară,
notează-mi gândurile,
toate simțirile
și pune-mi pe scânduri
croite de tăceri
toate cuvintele ce n-au ieșit niciodată
să vadă soarele iubirii,
să le prindă ploaia dansând
când zboară fluturii printre ele
și să-și facă, de-o vrea, cuib
cucuveaua de noapte.

Întinde-mi
șifonatele rânduri rămase captive
între două virgule
prea îndepărtate
în fraze care nu s-au mai găsit
de punctele prea lărgite,
îndreaptă-mi
sub încinsul Cuvânt
șoaptele
și mai scoate-mi din ochi
răsăritul privit pe furiș
singur,
matinal,
încețoșat de fumul viselor-coșmar.

Hai, te rog
scrie-mă,
mâzgălește-mă pe toate părțile.