La geam apăru
O cioară lihnită,
De foame bătând
În geam obosită.

I-am dat niște nuci
Găsite-ntr-o plasă,
Luate de mult
De undeva din piață.

Mânca tremurând
Părând fericită
Cu ciocul bătând
În coaja-ntărită.

Puțin mai târziu
Foamea-i dispare
Luându-și avânt
De pe pervazul cel mare.

Iar eu rămân
Cu privirea-mpietrită,
La coaja de nucă
De cioară zdrobită.

Privind în afară
O văd fericită
Făcându-și siesta
Într-un arțar mulțumită.