Firea omului
E schimbătoare
După cum bate vântul
Își schimbă cuvântul.

Azi poți fii blând,
Să îi alini necazul
Să te porți frumos,
Să fii drăgăstos.

De te-ai enervat
Și te-ai supărat,
Nimic nu îți intră în voie
Că ești mâniat.

De ești iubăreț
Și zbori din floare în floare,
Vestea ți s-a dus,
Până ai apus.

Firea frumoasă
E cea bucuroasă,
Nu ești stresat,
Că încet, încet totul ai rezolvat.

Cel cu firea pesimistă,
Vede totul în negru,
Mereu i se pare
Că ceva apare.

Omul trist,
Greu se descurcă,
Plânge ușor,
Că vrea ajutor.

Firea leneșă,
E delăsătoare,
Crede că de la sine
Se rezolvă bine.

La cel cârcotaș,
Are mereu ceva de zis,
La problemele ivite
Le găsește chichițe.

Cam așa e omul
Nu ai ce face
Cum s-a născut
Așa a crescut.