un edificiu-al șoaptei se dărâmă,
dansez în strigăte de dulci femei
din una-n alta fără plasă-n sârmă,
rămân din ele ape-n ochii mei.

oglinzi retrovizoare-n ploi cern râmă
din ieri. acum mi-e-n ochi, de zei -
un edificiu-al șoaptei se dărâmă,
dansez în strigăte de dulci femei.

e luna-n mare la a nopții cârmă,
e întrebare, dragă, ce tot vrei?!...
mă strigă-n noapte sticla de holtei -
corăbii de prin stele-și frâng parâmă,
un edificiu-al șoaptei se dărâmă.