Sentimentu- i bizar,
cu scrisul mare de tipar,
cum societatea
se comportă DUBLICITAR.

Simțul receptor, a dispărut
totu- i murdar,
cum ceva nu se leagă, ceva nu e clar ...
- Ce era anormal, devine normal?

- Oare cum să pui la colț vreun gând?
Doar cu teama din mormânt!
Sună vuios - o vioară în vânt ...
- Cum pot să scriu?
Eu pot să cânt!

Căci materialul e psihic,
o ecuație precară,
lingvistic vorbind,
ca pajiștea verde de afară.

Și se strecoară: un pandafir, un fir,
lin, duios, cu gust aromatic de vin.
- Ca un lambriu, un lemn viu,
pe care -i sculptat, un trandafir... cu - un spin?

Cu iubirea purtată - analgezic,
sufletul o poartă, închis cu un lacăt,
descrie: poezie curată.
Ca dragostea eternă pentru o fată!