Mi-ai fost, cândva, în suflet, soare,
Dar iernile ne-au prins, încet.
Gândurile noastre, albe,
Ne-au orbit, sigur și lent.

Mi-ai fost, cândva, în ochi, o floare;
În timp, mi te-am făcut buchet,
Cu spini care îmi aduceau și alinare —
Mă și răneau, sigur și lent.

Mi-ai fost, cândva, în gând, lumină,
Ca un răsărit la malul mării, așa perfect —
Dar mi-ai fost și valuri în inimă,
Și m-ai înecat, sigur și lent.