Din clipă în clipă
te trec momente de ruptură.

Ceea ce nu înțelegi,
la generația aceasta:
ei zic că învață,
iar pe tine te taie respirația.

E o neputință care te doare,
pe care încerci să o preschimbi,
să nu o mai simți în piele,
în albul ochilor de mătase.

Pe sub hainele albe
vorbesc de orice,
mai puțin de carte.

Subiecte grele,
jigniri
și tăieturi sub piele.

Le atragi atenția
și degeaba —
trec făcând vâlvă,
ca apa învolburată,
fără pic de rușine.

Jigniri pătrunzătoare,
tăieturi neblânde,
îmbrăcate-n glumă,

bube pe piele
ce apar și dor,

o rană-n suflet
deschisă ușor.