Pe chipul blând al lui tataie cel bun,
Se citea răbdarea, ca un dar divin.
Cel înțelept, cu privirea senină,
Ne-a lăsat iubirea ca lege deplină.

Trecerea în altă dimensiune,
Nu e sfârșit, ci o altă minune.
Ca un drum ce duce spre răsărit
Și se întoarce blând spre asfințit.

Valori pozitive, bunătate și iubire,
Ne-a dăruit fără lipsuri, ca moștenire.
Și-n amintirea lui, ca praf de stele,
Se aprinde speranța în gandurile mele.