calea de mijloc e doar o frânghie subţire
pe care unii filozofi danseazã step
pe când sãrmanii o petrec în jurul gâtului
doar doar vor atârna mai drept
în bãtaia gândurilor în mângâierea dezastrelor
fiecare încercare de a mãsura adâncurile
ca dealtfel toate acele încercãri disperate
de a delimita într-un fel rãul deşimairãu
(ca pe o bãnuialã ciudatã numitã dumnezeu)
nu este altceva decât un antrenament al îngerilor
de a nu cãdea sau de a nu se da la fund
înainte de a împleti lumina cu lacrima într-o cãrare mai largã
..................................
dansãm în jurul macului din centrul universului
uite îţi promit cã muzica va cânta la infinit
nu bãga în seamã toate tristeţile mele
oricum fericirea se numãrã din doi în doi
rotund sferic elicoidal
din elipsã în elipsã
precum cascã ciocul puiul pãsãrii albastre
...................................
între timp punem de o strângere de fonduri
câte un leu câte un tigru câte un elefant
sã facem o cale de mijloc subteranã
un fel de metrou între rãu şi bine