Dansând pe val când noru-n cer dispare
Spinările luminii cară stele
Și e atâta de frumos în ele
În pieptul plin de păsări că mă doare.

Genunchi zdrobiți în rugă de podele
Mă poartă pe a Domnului cărare
Și spaimele de noapte îmi sunt rare,
Misterul vine lacrima să-mi spele.

Așez la lumânarea lunii șoapte
În albul ca de frică din hârtii
Pe când mirările nocturne-s coapte.

Femeie, tu din ieri mai mult mă știi,
Mai lasă-mi peste gură sân cu lapte,
Pandorelor spre mâine strig cutii.