Mă plimbam haotic în mijocul nopții
Alergam și-am dat piept cu sunetul morții.
Pășind către Tine pe trandafiri am căzut,
Roșii ca focul, cu spini pe-al lor trup.

Și ningea, și ploua. Era lună plină,
Pe potecă-ntuneric. Se apropia o furtună.
Furtună de vise pierdute de mult,
De când te-așteptam. Te aștept și acum.

În fond... ce-mi mai pasă dac-o fantasmă veghez,
Nălucă din umbră, pe tin’ te visez.
Îți jur, voi veni în mijlocul nopții,
Dulcea mea durere, dulcele suspin al morții.