Îmi pun ochi noi
în frigul ploii
din arborele
care zboară în sus
îi îmbrac cu dureri
din casa cerului
ca pentru o sărbătoare
a vieții nomade
în care trăiesc.
O, toamna asta minerală
îmi sună clopotele sânilor
cu degete imperiale
și pasărea din mine
se despică
pe limba visului.