Aud pulsația ta, Pământ:
Sunt oamenii care forfotesc.
Ne mai suporți, bătrâne Pământ?
Ne mai suporți? ... Te întreb.

Grele sunt rănile tale, Pământ,
Și vechi dar și noi, și te dor ...
Furtuni și războaie, și ploaie, și vânt
Pe Pământ ...

Ne hrănești, te hrănim;
Ne-ngrijești, și poate te-ngrijim,
Dar te distrugem, pe când tu,
Ne ocrotești.

Smerit te supui, bătrâne Pământ
Mereu te-nvârtești, și doar cugeți ...
Apari în lumină și dispari ca un fulger
Și-atât.