Și peste vămi
de timp
te mint
că-n spațiul dat
nu-mi este frig.

Și dincoace de amănut
n-am drum
sub talpă
să apuc
și nici aripă
pentru zbor
de atâta lacrimă
în dor...

Am uite
marginea de gând
la limta
unui belciug
și sufletul
aprins
pe rug...