mereu simțea o ușoară tristețe după sărut
de parcă s-a închis o prăvălie
și că vânzătorul de dincolo de ea
încă-i zâmbește vag
mereu același je ne sais quoi
banal și puțin sinistru
el observa cum îi săpa tăcerea
și tăcea - la fel și ea

uneori îl privea și ochii de braconier așteptau
numărul păsărilor moarte
din ziua care se terminase
și nimic. și ea - tot nimic

mișcările trenului subteran le apropiau trupurile abandonate
după opt ore de muncă