agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


Vizionări: 6 .



Camelia Opriţa: Cronica Sâmbetei: Jurnalul celor patru praguri
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cameliacami ]

2026-04-11  |     | 




Am însemnat aici zilele în care cerul s-a unit cu pământul, ca un orizont care se șterge în timpul furtunii. Patru zile în care nava spiritului a traversat cea mai adâncă strâmtoare, pentru a ieși, în sfârșit, în largul unde nu mai există apus.


Fiecare zi marchează o schimbare de ,,vânt'' și o apropiere dramatică de „stânca” destinului.



Joia – Strâmtoarea ultimei cine.

Este seara în care nava intră într-o strâmtoare îngustă, unde apele sunt adânci și tăcute. În jurul mesei de lemn, ucenicii stau ca niște marinari înaintea unei furtuni pe care n-o înțeleg. Iisus împarte pâinea cu gesturi calme, de căpitan care știe că proviziile de pământ s-au sfârșit. E ultima escală într-un port prietenos înainte ca trădarea să ridice ancora. În Ghetsimani, sub măslinii care par catarge frânte, se dă bătălia interioară: acceptarea rutei, oricât de sângeroasă ar fi.

Vinerea – Naufragiul pe Golgota.

Cerul devine de culoarea oțelului bătut, iar pământul se clatină ca o punte sub asaltul valurilor. Este ziua în care „nava” trupului se izbește de stânca morții. Pe cruce, Iisus nu e un învins, ci un amiral care rămâne la post până când ultimul pasager – omenirea întreagă – este pus în siguranță. Când strigă „S-a săvârșit”, nu e un geamăt de prăbușire, ci raportul final al unei misiuni împlinite sub un orizont de plumb.


Sâmbăta – Tăcerea abisului.

O zi lungă, fără vânt, în care marea pare de sticlă neagră. Este timpul marii așteptări, când nava a dispărut sub linia orizontului și cei de la țărm, mame și ucenici, privesc spre un mormânt sigilat ca spre o trapă închisă definitiv. Dar sub această încremenire, în adâncurile pe care nicio sondă nu le atinge, viața își pregătește marea ieșire din recif. E liniștea necesară pentru ca forța învierii să se adune sub chilă.

Duminica – Largul veșniciei.

O dimineață spălată de rouă, în care lumina răsare direct din pământ, nu din soare. Piatra mormântului e dată la o parte ca o ancoră care nu mai poate ține nava în noroi. Iisus pășește pe iarbă cu ușurința celui care a cucerit toate mările posibile. Moartea a rămas în urmă, o epavă abandonată, în timp ce El deschide drumul spre un ocean fără maluri. Nu mai sunt hărți vechi, nu mai sunt temeri; este doar vântul libertății care umflă pânzele unei lumi noi.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!