|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Despre Balerine Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 3
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-20 | |
.....Și-acum simt atmosfera primei noastre întâlniri. Eu și Ștefan…Era sâmbătă
și se înserase roz-azuriu. Și el era emoționat. Îi tremura vocea și stângaci, mi-a întins un parfum din gama „Anotimpurilor”, luat probabil, pe sub mână, așa cum se lua câte ceva mai bun pe vremea aceea. M-a impresionat atât de mult, încât am păstrat recipientul gol, mult timp. Era galant, era atent, era…bărbat. Avea aproape zece ani mai mult decât mine și, un ochi mai atent decât al meu, atunci și-ar fi dat seama, că era un donjuan experimentat. Eu, în naivitatea-mi, am crezut c-am intrat într-un joc frumos, c-un tip interesant. - Sunt însurat și-o să am un copil. Te rog, nu renunța la mine. Mi-ești dragă, mi-ești foarte dragă! Printre săruturi și îmbrățișări năucitoare, vestea aceea nu m-a surprins. M-așteptam. Nu putea fi singur, n-avea cum. C-o inconștiență deloc blamabilă, pentru că nu mă maturizasem încă afectiv, căzusem în capcana acelui bărbat. Eram prea tânără ca să înțeleg și să cunosc limitele moralei. Îmi spuneam mereu, că întâlnirile noastre, destul de rare pentru că trebuia să ne ascundem, nu puteau să afecteze în vreun fel, relația lui familială. De fapt, eu percepeam totul ca pe un joc, ce avea să se sfârșească foarte repede. Deși mă mulțumea și-mi alimenta orgoliul, povestea cu Ștefan mă durea. Simțeam tot mai acut dezechilibrul, forța malefică ce mă ascundea drumului drept. Orbecăiam prin propria viață, căutând sensul venirii mele și nereușind să găsesc lumina, mă împiedecam de câte un bolovan, primitiv și meritat pavaj al drumului meu. De nenumărate ori am încercat să mă smulg vâltorii, dar de tot atâtea ori am renunțat. Ștefan nu a însemnat însă, doar o altă palmă a destinului. Rușinoasa alegere pe care o făcusem și pentru care aveam să mă condamn ani la rând, a fost mai mult de atât. În cele mai grele momente, ca și-n cele mai fericite, mi-a fost alături. Ca-ntr-o căsnicie tacită…
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate