De ce îmi spuneți cine sunt?
Nu vă ajunge că aveți rădăcinile ațoase
Înfipte-n pântecele grele al pământului bolnav?
Lăsați-mă să zbor
Iar când
Voi prinde rădăcini în cer
Mă voi întoarce eu spre marginea bulgărilor negri
Dar până atunci lasați-mi veacul
Să mi-l croiesc în pânze largi
Care să țină strâns pământul
legat de cerul tot mai nalt
E quando mi sarei stancata
Di ascoltare l’infinito
Imbatterò in questa tela
E non potrò passare oltre
Perché tessuta
Così spessa
col filo d’oro dei miei sogni