Plouă prin mine
culoare de smoală.
Pământ răscolit în zadar.
Mă pierd în minciună,
în adevăr mă mint
strivit de povara stropilor seci.
Adun, înăuntrul trupului gol,
fulgere stoarse
din priviri pătimașe.
Vidul se umple,
insipid incolor,
cu gust de cireșe amare.