Am pierdut noțiunea timpului,
a visului, a fericirii.
E ceva ce-mi scapă.
Se scurge precum firele de nisip auriu, fierbinte
printre degetele subțiri,
nepăsătoare.
Se risipește în noapte ca fumul, ca ceața,
ca noaptea însăși se risipește...
De aceea mă agăț de tine
Ca un ceas vechi, de buzunar,
Care nu mai știe să bată ora exactă.