Sărmană viață fără rost
Te-avânți pe strada ce ți-e casă.
Îți este pat îți e și masă,
Þi-e veșnic drum și adăpost.

Acolo-s toate ce le ai,
În praful care-ți știe oful.
Acolo ți-e nămol pantoful,
În ploile sub care stai.

Unde te duci?De unde vii?
Dacă ai nume? Nu contează!
Din tot ce-nsemni doar foamea-i trează.
Durerea? Felul tău de-a ști!

Nici disperarea n-o mai simți
Te lași purtată la-ntâmplare.
Îți e dezastru-atât de mare,
Ființă fără de părinți!

Te mișcă-n lume Dumnezeu.
N-ai țintă în necunoscut.
Crezi timpul lung, deși e scurt,
Pân-ai s-ajungi în raiul său.




9 apr.1997